Uleiuri turbină

Un ulei care trebuie să reziste ani, nu ore

Uleiul de turbină lucrează în condiții aparent blânde — sarcini mici pe lagăre hidrodinamice, temperaturi moderate — dar rămâne în instalație zeci de mii de ore, uneori peste zece ani. Asta mută criteriul de la capacitate de sarcină la stabilitate: rezistența la oxidare, măsurată prin RPVOT și TOST, e proprietatea centrală. A doua e demulsibilitatea, pentru că într-o turbină cu abur apa intră constant prin etanșări și trebuie să se separe în rezervor înainte de a ajunge la lagăre. A treia e comportarea la aer: un ulei care face spumă sau reține aer scade rigiditatea filmului hidrodinamic și afectează sistemul de reglaj. Iar problema modernă a domeniului nu e uzura, ci lacul — depuneri din produse de degradare care se depun pe supapele de reglaj și blochează exact ce trebuie să se miște rapid.

Clase și norme uzuale

Clasificarea ISO 6743-5 dă clasele uzuale: TSA pentru turbine cu abur și cu gaz în regim normal, TGA și TGB acolo unde cerințele termice sunt mai severe, TSE și TGE pentru variantele cu aditivare de extremă presiune, folosite când turbina antrenează printr-un reductor. Clasele de viscozitate sunt aproape întotdeauna ISO VG 32 sau 46. Specificațiile care se cer efectiv la achiziție sunt DIN 51515 părțile 1 și 2, ASTM D4304 și, cel mai des, aprobarea producătorului de turbină — Siemens, GE și Alstom au liste proprii de produse aprobate, iar acelea sunt cele care contează. Turbinele hidro se încadrează în aceleași clase, cu accent mai mare pe protecția anticorozivă, pentru că prezența apei e permanentă.

Ce urmărești într-un program de monitorizare

Un ulei de turbină nu se schimbă la interval, se schimbă pe analiză — iar analiza trebuie să urmărească lucrurile potrivite:

• RPVOT în scădere sub aproximativ 25 % din valoarea uleiului nou: rezerva antioxidantă e aproape epuizată, chiar dacă restul parametrilor arată normal.
• MPC (Membrane Patch Colorimetry) pentru tendința de lăcuire — se schimbă cu mult înainte ca supapele să înceapă să se blocheze.
• Demulsibilitatea, verificată periodic: dacă uleiul nu mai separă apa în timpul standard, rezervorul nu mai face ce e proiectat să facă.
• Numărul de particule pe clasa ISO 4406, în special pe sistemele cu reglaj hidraulic fin.
• Compatibilitatea la completare — un ulei de turbină de la alt producător poate fi conform aceleiași norme și totuși să accelereze lăcuirea în amestec.